Oda (in metru antic) – M. Eminescu

Se lucreaza pe primele 2 strofe:

“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, 
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii. 

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii 
Ne-ndurătoare.”

1. Indicati 2 cuvinte ce nu corespund norma literara de exprimare actuala si mentionati forma corecta.
- “vrodata” -> forma corecta : “vreodata”
- “nenduratoare” -> forma corecta: “neinduratoare”

2.Mentionati rolul punctelor de suspensie din a 2-a strofa.
- In versul ” Suferinta, tu, dureros de dulce..”, punctele de suspensie exprima profunzimea sentimentelor eului liric de tristete si suferinta aflate in antiteza cu adjectivul “dulce”.

3. Alcatuiti 2 expresii sau locutiuni pornind de la verbul “a rasari”.
- “Seamana, dar nu rasare”
- “A rasarit soarele si pe strada mea”

4.Indicati rolul adjectivelor.
- Rolul adjectivelor este de a descrie starile sufletesti ale eului liric care sunt de tristete.

5. Comentati o figura de stil.
- Antiteza “Suferinta, tu, dureros de dulce” este foarte sugestiva, exprimand durerea prin ceva frumos, ceva dulce, astfel eul liric simte acea tristete ca ceva placut, considerand moartea ca mantuire. Odata cu trairea sentimentelor de dragoste pentru poet incepe o suferinta nesfarsita.

6. Comentati 2 imagini artistice.
- Imaginea vizuala “Cand deodata tu rasari in cale-mi” exprima aparitia suferintei in calea lui, totul intamplandu-se destul de repede.
- Imaginea dinamica “Pan-in fund baui” exprima intensitatea trairii eului liric a mortii, adica o traieste din plin.

7. Incadrati textul in specia literara si exprimati-va opinia.
-Textul “Oda (in metru antic) de Mihai Eminescu apartine genului liric, iar ca specie literara este o oda. In opinia mea, oda ca si specia a genului liric este inchinata omului de geniu condamnat sa traiasca intr-o lume plina de durere Textul nu respecta cerintele speciei literare.

8. Comentati literar si stilistic fragmentul.
-Poezia “Oda” de M. Eminescu are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg continutul. In sens denotativ, oda inseamna un cantec sau specie a genului liric, alcatuita din strofe cu aceeasi forma si aceeasi structura metrica. In sens conotativ, oda inseamna singuratate, instrainarea ireversibila a omului de geniu. Eul liric se intoarce in trecut, considerand ca tineretea este vesnica, dar echilibrul sufletesc se destrama atunci cand se iveste dragostea, cu suferinta ei “dureros de dulce”. Tema poeziei este atitudinea lirica a creatorului romantic prin onvocarea starii de suferinta si nepasare. Motivele literare care constituie tema sunt “muri”, “tanar”, “suferinta”. Poezia, ca structura este impartita in 5 strofe. Prima strofa este o stare de visare a eului liric, prin care isi dezvaluie trecutul relativ (“sa-nvat” ) al tineretii sale. El se considera stapan pe viata pana cand moartea ii spulera visul. In a doua strofa, oximoronul demonstreaza aparitia iubirii care-i trezeste pentru prima oara “voluptatea mortii/neinduratoare”, constientizand destinul omului si faptul ca este muritor. Astfel, poezia sintetizeaaza marile probleme ale eistentei umane, cunoasterea si autocunoasterea, dragostea, moartea si relatia cu universul.

9. Indicati elementele de metrica si prozodie ale fragmentului.
-Metru antic (metru intalnit in versuri lipsite de rima, dar in care alternanta silabelor lungi cu silabe scurte are ca efect solemnitatea tonalitatii_ se realizeaza in strofa safica. Poemul are 5 catrene, masura metrica de 11-5 silabe, ritm trohaic, fara rima.