La hanul lui Manjoala - I. L. Caragiale (eseu)

Hei, daca nu stiai, ne-am mutat pe DeaCoffee.com. Pentru a vedea ultima versiune eseului La hanul lui Manjoala de Ion Luca Caragiale - Apartenenta la tema lumi fantastice, acceseaza urmatorul link deacoffee.com/la-hanul-lui-manjoala-l-caragiale

Apartenenţa la tema lumi fantastice

Se realizează eseul demonstrând apartenenţa operei la tema dată.

______________________________________________________________

Rezolvare

Opera “La hanul lui Mânjoală” este scrisă de Ion Luca Caragiale şi a fost publicată in anul 1898 in “Gazeta săteanului”, şi, ulterior, în volumul “Nuvele povestiri”.

Textul studiat aparţine genului epic şi este o nuvelă în care acţiunea este plasată la limita dintre real si straniu.

Fantasticul este categoria estetică, referitoare la ceea ce este propriu închipuirii, ceea ce nu poate exista în realitate. Este înrudit cu miraculosul si fabulosul (prezent in legende şi basme) şi se află la graniţa dintre real si imaginar. Acesta este folosit pentru a crea un moment de tensiune, destinat minţilor deschise la orice si capabile să înţeleagă iraţionalul.

Titlul este foarte sugestiv, aflat in strânsă legătură cu întreg conţinutul. În sens propriu, titlul este format dintr-o prepoziţie simplă “la”, un substantiv comun “hanul” si unul propriu “Mânjoală”, denumind locul în care poposesc oamenii, dar şi faptul că hanul era al soţului Marghioalei. În sens figurat, titlul denumeşte locul în care se învârte acţiunea, locul unde se petrec vrăjile necurate.

Tema textului este lumi fantastice, datorită faptului că vrăjile necurate schimbă realul cu fantasticul şi ajută la crearea momentului de tensiune.

Elementele de fantastic care apar sunt supuse în trei categorii, personaje, acţiune şi simboluri. Elementele reale care apar în tet sunt personajele, hanul ca şi loc de repaus, drumul străbătut de Fănică până la han şi înapoi, căciula şi calul lui, întâlnirea cu Gheorghe în lanul de porumb şi incendierea hanului.  Elementele fantasticec sunt farmele care au loc asupra lui Fănică, faptul că Marghioala rămânea mereu tânără datorită farmecelor şi iedul.

Faptul că Marghioala făcuse pact cu diavolul, hanul era mereu curat “perdeluţe albe”, iar că ea era mereu tânără îl determină pe Fănică să fie înnebunit după ea. Fănică realizează că ceva ciudat i s-a întâmplat şi bănuieşte că Marghioala ar umbla cu farmece. Peste un timp, acesta observă că hanul a fost incendiat cu tot cu Marghioala.

Având în vedere aceste caracteristici, nuvela studiată aparţine temei lumi fantastice.

În opinia mea, textul este complex si oferă mai multe momente de tensiune, lăsând cititorul să interpreteze ceea ce este în spatele lor.